Decizia ÎCCJ nr. 2/2015 (HP)Paragraful 91

În situaţia în care s-ar trece peste aspectul de inadmisibilitate invocat, analizând modul în care este definită discriminarea în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (în continuare Convenţia), în dreptul Uniunii Europene (prin Directiva de aplicare a principiului egalităţii de tratament între femei şi bărbaţi privind accesul la bunuri şi servicii şi furnizarea de bunuri şi servicii, Directiva privind punerea în aplicare a principiului egalităţii de şanse şi egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei în materie de încadrare în muncă, Directiva de creare a unui cadru general în favoarea egalităţii de tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă, Directiva privind egalitatea de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică), dar şi în dreptul intern, judecătorii-raportori au concluzionat că în speţa în care se ridică problema de interpretare a dispoziţiilor privind discriminarea se observă că nu se poate identifica acel criteriu protejat care ar fi determinat tratamentul mai puţin favorabil de care au beneficiat reclamanţii din prezenta cauză, aceştia invocând doar faptul că alţi colegi ai lor, aflaţi în situaţie identică, beneficiază de sporurile de suprasolicitare neuropsihică şi de confidenţialitate. Nu se poate considera că practica judiciară neunitară, favorabilă unor persoane aflate în situaţii similare cu reclamanţii, ar putea constitui un criteriu de discriminare. Cererea reclamanţilor în sensul acordării sporurilor respective are la bază o situaţie juridică diferită, care este efectul punerii în executare a hotărârilor judecătoreşti, situaţie ce nu poate constitui un criteriu de discriminare.