Decizia CCR nr. 349/2024Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că realizarea dreptului la despăgubiri prin plata timp de 5 ani, începând cu 2020 și încheind cu 2025, nu echivalează, în ipoteza existenței unor hotărâri judecătorești de recunoaștere a dreptului încă din 2011, cu o protecție reală a dreptului de proprietate și cu garantarea dreptului la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil și nici nu concordă cu principiul constituțional al aplicării prioritare a reglementărilor internaționale în materia drepturilor fundamentale ale omului. Autoarea excepției arată că dreptul său la despăgubire pentru imobilele solicitate este un bun, în sensul consacrat de art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, fiind consfințit prin decizii administrative, dar care nu a fost realizat nici după 19 ani de la formularea notificării de restituire și nici după 11 ani de la prima decizie emisă de autoritățile locale. În acest context, o plată eșalonată timp de 5 ani, conform art. 31 alin. (3) din Legea nr. 165/2013, a despăgubirilor datorate de către statul român, culpabil de refuzul de a da eficiență juridică dreptului de proprietate al autoarei excepției timp de alți 19 ani, nu poate echivala decât cu o încălcare a dreptului de proprietate, garantat de art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituție. Consideră că punerea în executare în anul 2020 a unor decizii administrative emise începând cu anul 2008 reprezintă în sine o încălcare a dreptului garantat de art. 21 alin. (3) din Constituție. Tergiversarea realizării dreptului prin recunoașterea în favoarea entității administrative a unui beneficiu suplimentar de 5 ani se îndepărtează cu mult de la imperativul garantării dreptului la un proces echitabil în componenta executării hotărârii judecătorești. ...