Decizia ÎCCJ nr. 8/2015 (HP)Paragraful 62

Prin Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014, invocată în încheierea instanţei, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (5) din Codul de procedură penală, constatând că soluţia legislativă potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunţă asupra plângerii "fără participarea petentului, a procurorului şi a intimaţilor" este neconstituţională. În considerentele deciziei, la paragraful 34, indicat şi în încheierea Curţii Militare de Apel, instanţa de contencios constituţional identifică, în art. 341 din Codul de procedură penală, a patra modalitate de formulare a unei acuzaţii penale (pe lângă cele reglementate de art. 307 - referitor la aducerea la cunoştinţă a calităţii de suspect, art. 309 - referitor la punerea în mişcare a acţiunii penale şi la aducerea la cunoştinţă a calităţii de inculpat şi art. 327 lit. a) - referitor la rezolvarea cauzelor prin emiterea rechizitoriului şi sesizarea instanţei), şi anume cea izvorâtă din procedura de soluţionare a plângerilor împotriva soluţiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată. Sunt avute în vedere dispoziţiile art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) din Codul de procedură penală, conform cărora judecătorul de cameră preliminară, prin încheiere, poate desfiinţa soluţia atacată şi dispune începerea judecăţii, o atare hotărâre având valenţele unui rechizitoriu, adică ale unei acuzaţii în materie penală.