Decizia ÎCCJ nr. 14/2015 (HP)Paragraful 143

Prin Decizia penală nr. 1.393 din 23 aprilie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în Dosarul nr. 2.791/98/2010, s-a hotărât că fapta inculpatului, care are calitatea de director al sucursalei unei bănci de a-şi exercita în mod defectuos atribuţiile de serviciu privitoare la încheierea contractelor de creditare şi a actelor adiţionale la acestea, prezentând conducerii băncii rapoarte de evaluare referitoare la garanţii imobiliare care conţin date nereale, cu consecinţa acordării creditelor sau a majorării plafonului creditelor anterior acordate, care au prejudiciat banca, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu în formă calificată, prevăzută în art. 246 din Codul penal raportat la art. 248^1 din Codul penal, dacă prejudiciul se circumscrie, prin valoare, noţiunii de "consecinţe deosebit de grave", prevăzută în art. 146 din Codul penal, iar nu elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave.